Peștele Zen

- Hei, ce te holbezi la mine așa? De mai bine de o oră mă urmărești. Îți plac mișcările mele feline sau petele aurii de pe spate?
- Nu fi idiot, peștișorule, că nu ești obiectul admirației mele. Încerc să ajung în starea Zen și nu reușesc. Mă concentram dobitocule, nu mă holbam la tine. Trebuie să scriu un articol pe blog și nu prea am idei. Cum să fac legătura între un laptop și Zen?
- Îți dau eu o idee. Scrie despre mine și vei lua punctaj maxim la proba pentru care trebuie să scrii articolul.
- Tu ești un pește amărât într-un acvariu cu apa neschimbată  de două luni..Ce legătură ai tu cu starea Zen?
- Nici nu ai idee..
- Auzi, amărâtule cu solzi lipsă la inventar, dar tu când ai apărut în acvariul acesta?
- Am fost fugit din acvariul lui Flint pentru că nu a vrut să scrie despre mine..Diana în sus, Diana în jos, Diana în..
- Nu cunosc nici un tip cu numele ăsta..
- Păi vezi ce se întâmplă dacă nu citești ce scrie concurența?
- Auzi, tu ai ochii cam bulbucați..sigur nu ai luat ceva la bord? Am pus în acvariu coniac în loc de apă? În nici un caz nu voi scrie despre tine..
- Îți promit că vei lua 100 de puncte dacă scrii despre mine. Nu vei regreta.
- Bine, o să scriu..Dar fii atent că dacă nu te ții de promisiune te vei trezi în tigaia plină cu ulei fierbinte. Te voi arunca acolo de viu și vei regreta amarnic, dar va fi prea târziu.
- Ai altă alternativă? Hai spune!! Doar nu vrei să înșiri acolo tot felul de date tehnice și să îți plictisești cititorii care îți mai calcă din când în când pragul blogului? Oricum nu ai habar cu ce se mănâncă tehnologia, așa că scrie despre mine, peștele Zen!


PS. Peștele a avut dreptate. Fata a scris un articol tâmpit din care nu se înțelege nimic, despre pește, zen și laptop și a primit 100 de puncte.

Așa vreau eu

Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu întrebată de ce am ales o anumită soluție sau de ce am făcut așa și nu altfel. Uneori am răspuns iar alteori nu, depinde de situație și de persoană. Totuși nu înțeleg de ce trebuie să îmi justific acțiunile în fața altor oameni? Dacă am făcut sau am spus ceva greșit eu sunt cea care voi suporta consecințele și nu altcineva. Și da, sunt capabilă să îmi cer scuze dacă îmi dau seama că am gafat, dar numai atunci și în nici un caz înainte. 

Este foarte ușor să acuzi pe cineva, uneori pe nedrept, nu? Dar cine ești tu de te crezi așa de important și îți permiți să arunci cu noroi, să scuipi și să ameninți? Mă aflu cumva în sala de judecată ca învinuit iar tu ești judecătorul iar eu nu știu? Numai mintea ta bolnavă este în stare să creadă așa ceva, așa că ar fi bine să revii la realitate. 

De ce nu înțelegi că am făcut sau am zis ceva pentru că ,,așa am vrut eu" ? Și ce s-a întâmplat? Am provocat un cataclism mondial sau altceva de genul acesta? Nici pe departe! Și atunci de ce ești așa de ofensat? Nu ai fost tu cel luat în vizor așa că ai face bine să nu mai fii bunul samaritean pentru că zău nu te prinde.

Prințesa

Nu am de gând să vă spun o poveste, cu toate că la ora asta ar fi binevenită, dar mă gândesc că sunteți oameni mari și nu aveți nevoie de așa ceva. Eu vreau să vă zic câte ceva despre Princess, colega mea de servici. Nu, bineînțeles că nu asta este numele ei, dar mie îmi face ,,plăcere" să îi spun așa. Ați observat ghilimelele, da? Astea țin loc de tonul ironic al vocii, pe care nu am cum să îl redau altfel aici.

Deci Princess este o tipă care arată destul de bine pentru anii ei (peste 40 ani), este divorțată și are un copil. Din păcate în tărtăcuța ei nu există prea mulți neuroni, nu știu din ce cauză. Probabil este ceva ereditar sau ceva catastrofal s-a întâmplat de-a lungul anilor. Nuuu, nu este blondă, dacă la asta vă gândiți.

Din ,,fericire" pentru ea, șeful cel mare nu mai poate de dragul ei și ar face orice îi stă în putință ca să îi ușureze viața la locul de muncă și nu numai. De ce să se obosească prințesa în timpul orelor de muncă și apoi să nu mai fie bună de nimic? Așa ceva nu stă în caracterul unui șef care se respectă și știe ce vrea de la viață, nu?

Și pe considerentul că o angajată ca ea care are anumite aptitudini nu trebuie să își irosească talentul într-un loc unde este mult de lucru a mutat-o într-un birou liniștit, unde poate să își facă liniștită treaba. Nu contează care, nu mai fiți așa curioși!

Binențeles că a primit alte sarcini, mult mai ușoare și care îi lasă mult timp liber. Asta nu face bine psihicului ei, credeți-mă, pentru că sărăcuța de ea se plictisește și de câteva ori pe zi vine în biroul nostru să mai povestească câte ceva cu cine are timp de ea.

Eu nu am timp niciodată și chiar dacă aș avea nu l-aș irosi cu ea. De multe ori vorbește cu mine și mă prefac că nu o aud sau că sunt ocupată. Poate credeți că sunt rea. Nu dragilor, nu sunt rea. Sunt foarte rea! Să nu credeți că sunt invidioasă pe ea, că nu am de ce. Să fii favorita șefului nu este o poziție la care râvnesc. Doamne ferește!!!!

Cu toate că ar trebui să urmez exemplul colegilor care nu știu ce să mai facă ca să îi intre în grații, eu nu pot! Numai când mă gândesc la asta mi se face greață. Prefer să nu o bag în seamă și să evit cât de mult posibil discuțiile cu ea. De multe ori mi se întâmplă să mă abțin cu greu să îi zic câteva ,,de dulce" și să îi spun ce cred despre ea. Dar dacă aș face așa ceva, nu aș realiza nimic bun, ba dimpotrivă, totul s-ar întoarce împotriva mea. Dacă neuronii aia răzleți din căpșorul ei mai funcționează sper că înțelege ceva din tăcerea mea și din privirea ironică. Dacă nu, Dumnezeu cu mila!!

Favoritism

M-am gândit că nu ar fi rău să scriu pe blog despre ceea ce urăsc cel mai mult: FAVORITISMUL. Dacă nu știți ce înseamnă, nu aveți decât să căutați în dicționar. Este cartea aia mare din bibliotecă pe care nu o deschideți niciodată. Cum? Nu aveți așa ceva? Nici o problemă, google vă ajută, dați search cu încredere. Dacă se descurcă Vanghelie, sunt sigură că vă descurcați și voi!

Câteodată stau și mă întreb dacă sinonimul acestui cuvânt este pupincurismul sau lingușeala? Sau amândouă? Contează așa mult? Mai degrabă mă întreb care produce cauza și care efectul? Cel mai întâlnit caz este cel al pupincuristului care își lasă balele pe fiecare centimetru pătrat disponibil al celui care speră că într-un viitor apropiat îi va acorda niste favoruri. Caz concret: subaltern și șef. Cred că bănuiți cine este pupincuristul, nu?