Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu întrebată de ce am ales o anumită soluție sau de ce am făcut așa și nu altfel. Uneori am răspuns iar alteori nu, depinde de situație și de persoană. Totuși nu înțeleg de ce trebuie să îmi justific acțiunile în fața altor oameni? Dacă am făcut sau am spus ceva greșit eu sunt cea care voi suporta consecințele și nu altcineva. Și da, sunt capabilă să îmi cer scuze dacă îmi dau seama că am gafat, dar numai atunci și în nici un caz înainte.
Este foarte ușor să acuzi pe cineva, uneori pe nedrept, nu? Dar cine ești tu de te crezi așa de important și îți permiți să arunci cu noroi, să scuipi și să ameninți? Mă aflu cumva în sala de judecată ca învinuit iar tu ești judecătorul iar eu nu știu? Numai mintea ta bolnavă este în stare să creadă așa ceva, așa că ar fi bine să revii la realitate.
De ce nu înțelegi că am făcut sau am zis ceva pentru că ,,așa am vrut eu" ? Și ce s-a întâmplat? Am provocat un cataclism mondial sau altceva de genul acesta? Nici pe departe! Și atunci de ce ești așa de ofensat? Nu ai fost tu cel luat în vizor așa că ai face bine să nu mai fii bunul samaritean pentru că zău nu te prinde.
